Cuburi de mamaliga perfecte
Calitatea principala a unui cub de mamaliga este sa fie atit de rezistent incit sa poata fi aruncat oricit de departe (sau de violent) fara sa iasa de pe cirlig (sau de pe firul textil) - ca sa nu mai vorbim de compozitia lui. O reteta care functioneaza perfect - pentru mine - este urmatoarea: Ideal este sa folosesti apa de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun (ideal este sa folosesti un ceaun numai pentru momeli si nade. Pestele e mai sensibil decit un ciine politist, simte dilutii infinitezimale. Un miligram de haleala umana - prajeala, condiment sau orice nu-i place pestelui - il alunga fara doar si poate din preajma cirligului. De aceea, hrana pentru peste nu trebuie sa se atinga de nimic nu care miroase conform nasului nostru, ci care doar e susceptibil sa se fi atins de hrana umana - chiar si miinile unui fumator sunt otravitoare pentru momeala sau nada) in care se arunca doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune mult, colorantul inmoaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai, amestecindu-se pina se obtine o compozitie groasa. Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate. Se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute. Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta. Eu le tai de acasa si le tin separat, in pungute cu diferite arome - daca stiu ca unde merg pestele prefera vreo aroma. Cuburile merg la crap cel mai bine cu ulei de anason - iarasi, e parerea mea, asa am avut cel mai mare succes, dar nu e o reteta universala. In final, iata si legea lui Murphy la cuburi (incercata pe propria-mi piele): Cu cit faci mai multe cuburi si mai frumoase, cresc sansele sa le arunci la terminarea partidei ca nada pentru altii. Cu cit faci mai putine si mai in viteza, cu atit vei prinde mai mult peste si in final vei ramine in criza de cuburi. Fir intins.
