10000 de lansari
Candva un mare pescar de rapitor mi-a spus ca o stiuca mare are nevoie de 10000 de lansari ca sa fie prinsa.
Copil fiind, carat de tata prin tipirigul de pe Sinoe, mi-a luat mult sa inteleg indarjirea cu care toti alergau dupa un peste urat, cu dinti mari, plin de oase si foarte greu de prins. Pentru mine farmecul acelor vremuri se limita la un colac de tractor, 2 bete de stuf si un juvelnic plin de caras, babusca, biban sau chiar cate un lin aratos.Admiram insa consecventa cu care bateau fiecare ochi de stuf, incet, fara sa faca galagie, treierand platourile de iarba ce sufocau japsele Razim-ului, schimband cuvinte din ora in ora de parca ar fi existat o intelegere tacita. Uneori prindeau, alteori se bucurau de carasii si bibanii mei, incercand sa minimalizeze semi-esecul partidei.
Puneau totul pe seama dintilor, a vremii si a apei.
Tacut, putin retras, un singur pescar din clubul tatei, se intorcea mereu cu un rucsac plin. Cand media stiucilor per pescar era 2-3, la el se inmultea cu zece. Toate mult peste masura, si aproape de fiecare data, un exemplar notabil. Il scotea ultimul din rucsac, pentru impresie...
Sofer de meserie, nu avea cuvinte multe sa descrie cum le "mintea", dar mana si creierul ii functionau ireprosabil.
Stangaci, putin rusinat de faptul ca vreau secretul in clar, fara nici un pic de efort, l-am intrebat odata cum le prinde pe "alea mari"... O gura de tuica si mi-a raspus firesc: "pentru o stiuca mare, ai nevoie de 10000 de lansari"!
N-am inteles, timpul a trecut, ba' chiar m-am amuzat pe seama replicii in cauza.
Acum cativa ani, intr-o sambata de septembrie tarziu, in timpul unei partide in Delta, mi-am amintit subit de cele 10000 de lansari. Plouase amarnic in ziua precendenta si nu agatasem nici macar o marla. Sase pescari, zeci de lingurite si voblere plimbate prin apa clara si neagra, pe sub platouri de iarba sau prin umbra stufului, nici ochi de stiuca...
Genul de zi in care sub caldura soarelui amiezei te loveste deziluzia si mintea iti scoate la iveala cele mai ciudate idei.
"Sa schimb pe Dollinger mare, pe Javallon sau sa incerc cu un MT pictat aiurea?"... am cerut parerea partenerului de barca, impingand la ghionder prin plaurii ce obturau accesul dintr-o japsa in alta. Tolanit pe varful barcii, atipit de leganatul placut si de adierea calduta a vantului de toamna, mi-a raspuns intr-o doara: "La orice ai da, tot gherla se cheama Doreleeee....! Mai bine baga barca'n stuf si ...", restul pierzandu-se neinteligibil intr-o sforaiala relaxata.
"Somn am si la Bucuresti, aici sunt pentru altceva..." am replicat plin de amar. Ecoul si linistea de dupa m-au facut sa inteleg ca-s singur de acum, lumea viselor inundand mintea prietenului in mod cert cu stiuci imense si driluri de poveste.
Am dat de-o japsa noua, virgina, cu fulgi de lebada ramasi pe iarba si prin papuris. Parca e mai frumoasa ca toate pe care le-am vazut azi, mi-am zis. Nici n-am nevoie de ancora, usor, cu trei batai de ghionder ma pun pe platoul din mijloc si incerc tot ce am in trusa. Un gat de bere, o tigara bine meritata si un telefon la nevasta sa o asigur ca sunt viu, m-au despartit de primul lanseu. Un Slider RR floating a plescait sub papura din fata, improscand apa asemeni unui caras de talie mica ce se joaca. Il vad cum deviaza atipic, spintecand apa sub jerk-urile mele. Daca as fi stiuca as musca. Ma jur! Usor ruginiu, reflecta perfect lumina soarelui de toamna. Pe pauze e mondial, se ridica usor, dezorganizat, la fel ca maruntisul care pare ca nu stie incotro sa o ia. Daca partenerul mi-ar fi treaz, macar am filma asta... Educativ, e locul si apa perfecta pentru un howto.
Urcat pe bancheta, am dat un rotocol de japsa, lansand din metru in metru, acoperind incet toata suprafata.
Somnul e molipsitor, probabil ca l-au luat si stiucile... mi-am zis cuprins de incapatanarea pescarului caruia nu ii iese nimic. Nu schimb si continui asa pana plecam. Macar invat perfect cu sa dau cu "frigiderul" asta.
Am incercat sa numar lanseurile dar m-am pierdut in ganduri si in frumusetea baltii. Totul s-a transformat in genul de partida in care mintea ti se goleste in totalitate si actionezi doar din instinct. O suta, doua, trei, ma depaseste cat am numarat. Cert e ca din cand in cand, contactul cu diverse platouri de iarba submerse m-a facut sa dau 'tepe' in gol.
Daca initial siguranta miscarilor, ocolirea obstacolelor si precizia lanseurilor necesitau o oarecare atentie, acum totul si-a intrat in firesc, functionand ca un automatism.
Lansez, jerk, recuperez, pauza, jerk, jerk, pauza, recuperez ... Slider-ul pare un peste 'habauc' care isi cauta confratii prin vegetatia abundenta.
Un nou obstacol, mai greu ...
Nu dau teapa si cu varful in jos recuperez rapid surplusul de fir. Ridic si incerc incet, fara sa tulbur apa, sa scot voblerul de sub iarba sporind presiunea. Nimic. Ba chiar am impresia ca se afunda tot mai adanc. "Hai ba! Da-te-n %$%* ..!!!" - si smucesc puternic. O volbura de stropi inunda apa de 50cm din fata mea si firul o ia spre stuf cu o viteza ce imi taie rasuflarea. Panica. Ma balbai si incerc cu disperare sa dau drumul la fir ... haotic. Reusesc intr-un tarziu si drilul incepe sa capete sens.
Eu ma zbat sa scot pestele si vecinu doarme de rupe. Deh ....
Mai trag, imping putin barca sa iasa de pe plaur si in sfarsit o vad. Imi pare cea mai mare stiuca vazuta pana acum. Evident nu e, dar de dragul ei as fi in stare sa sar in apa, numai sa o vad... Surpriza s-a dus si incepe sa oboseasca. Opozitia ferma si evadarile grele au stors puterea din ea.
Incet, o aduc langa barca si gripul se infige rapid in gura ei.
E frumoasa, nu e foarte mare, dar e recordul personal. Scala gripului arata cam 13 lbs, deci aproximativ 6.5kg.
"Scoala ma varza sa vezi ce n-a vazut familia ta!", apostrofez varful barcii. Doi ochi impaienjeniti se mira la mine si cateva zgomote neinteligibile presarate cu injuraturi imi dau de stire ca s-a trezit. O poza rapida si coana' e in apa. Se duce vesela spre papura si eu imi permit o bere binemeritata.
Fumez linistit, amintindu-mi de povestea cu cele 10000 de lansari. N-au fost atatea, dar consecventa a dat rezultate.
Probabil ca asta e tot ce conteaza intr-o partida de stiuca, dincolo de mana, linguri, voblere, apa...
ioon
Sursa web: http://www.depescuit.ro
